„N-am mai vorbit cu Dan de aproape o lună și tot n-am reușit să mi-l șterg de pe Facebook. Are o viață a lui și eu nu fac parte din ea și asta mă face să-mi doresc să-mi fac rău. Fizic.
Nu mai pot să mănânc și am slăbit câteva kilograme și-mi dau seama că peste o vreme o să-ncep să mă vindec și-o să le pun la loc. Dacă această pseudorelație ar putea să-mi aducă măcar asta – să slăbesc și să rămân slabă –, și tot o să-mi spun mai încolo c-a ieșit ceva de pe urma ei.
Sunt apatică, simt o durere în piept și o gheară în gât, mi-e frică să mă culc și mi-e frică să mă trezesc, tot tacâmul. Dar undeva, foarte adânc, convingerea că sunt programată să supraviețuiesc. Că acest bărbat ca un râu de toxine care circulă prin mine va fi la un moment dat învins de armele chimiei mele, că va fi dizolvat și eliminat prin urină.
Dar până atunci mai e.”
