Cu ilustrații de Irina Dobrescu
„Cintezoiul Alexei are de clocit un ou și stă lipit de cuib toată ziua. Locuiește în pinul în care l-a adus moș Columb, care l-a găsit lat pe trotuar după ce se lovise de o clădire înaltă de sticlă.
Ce i-o fi trebuit lui Alexei să zboare așa de sus? Și cine ar fi știut că geamurile curate sunt atât de periculoase pentru păsări? Porumbelul cel bătrân l-a luat acasă, în pinul deșirat dintre blocuri, și l-a îngrijit și l-a ținut sub aripă ca pe un copil, până când s-a făcut bine.
Din ziua aceea, cintezoiul a rămas cam zăpăcit, uită repede și zboară strâmb, însă moș Columb e în continuare ca un părinte pentru el. Și cintezoiul profită din plin, adică nici n-a ieșit puiul din ou și deja îl roagă pe bătrân să stea în cuib și să clocească, pentru ca el să-și mai facă treburile prin oraș. Adevărul e că nici nu știe al cui e oul, dar nu-l deranjează să fie tată singur, mai ales că-l are pe bunic să-l ajute.”
