Cu ilustrații de Oana Ispir
„Într-o moară veche și stricată,
Pe jumătate dărâmată,
Șoricelul Chițibuș
Și-a găsit culcuș,
Împreună cu cei patru fii ai săi
Și un bun prieten, Cărăbuș.
Chițibuș roade hârtii.
Așa i-a învățat și pe copii:
Cea mai bună masă e o pagină de carte
Și-apoi la desert
Câte o foaie de caiet,
Preferabil chiar de mate. [...]
Chițibuș, pasionat de știință,
E cea mai învățată ființă
Din câte trăiesc în moară
Și poate chiar și de-afară,
Iar la el pe perete
E plin de brevete
Pentru invenții extraordinare:
Antene, tranzistoare
Și chiar și o farfurie zburătoare,
Care, dacă știi să o lansezi în vânt
De la o înălțime oarecare,
Zboară un pic
Și apoi aterizează lin pe pământ,
Astfel încât și cine nu are aripi poate simți
O secundă sau două sau trei
Bucuria de a pluti.”
