Cu ilustrații de Veronica Neacșu

„Melcușorul primește de ziua lui de la Moșumelc un teanc de cărți. A învățat să citească și e topit după cărți, dar topit așa, de-adevăratelea, căci stă nemișcat cu orele și citește, până când simte că i se înmoaie cochilia și trebuie să ia o pastilă de calciu ca să-și revină.
De când a plecat mama peste șosea, Melcușorul și Moșumelc au rămas singuri și Moșumelc se dă peste cap ca Melcușorului să nu-i lipsească nimic. Îi cumpără tot ce-i poftește inima. Din fericire, Melcușorul e copil bun și cuminte și nu vrea decât să stea cât e ziua de lungă și să citească.
Acuma, nici să se facă prea deștept nu-i bine, se gândește Moșumelc. Fiindcă bătrânul cel mai mult și-ar dori ca Melcușorul să nu plece și el peste șosea când s-o face mare. Și-ar dori să rămână în livadă, pentru că ei sunt melci de livadă și aici e casa lor.”